Veronica Teleucă: „De ce femeile rămân? Cauzele sunt multiple. Fiecare istorie își are specificul ei de abuz, dar în mare parte sunt câteva elemente comune.”

Veronica Teleucă, coordonatoarea Coaliției Naționale „Viața fără Violență în Familie” cunoaște bine despre cum stau lucrurile în Republica Moldova cu privire la violența împotriva femeilor și tot ea este cea care se arată a fi deschisă să vorbească despre acest subiect și prin activitatea sa să ajute femeile de la noi din țară să scape de calificativul „victimă”.


Una din patru femei suferă de violență


Potrivit unor statistici, fiecare a 4-a femeie devine victima violenței domestice, specialista însă mărturisește că aceste cifre ar putea fi mult mai mari decât ne spun statisticile.

Fiecare a 3-a femeie din mediul urban și fiecare a 4-a femeie din mediul rural suferă de o formă de violență pe parcursul vieții. Frecvența cu care se întâmplă cazurile de violență, potrivit unor date statistice, este mai mare în mediul rural. Totuși acum, spre exemplu, în perioada de pandemie colegii noștri de la telefonul de încredere vorbesc despre faptul că mai multe apeluri au venit din mediul urban.

În Republica Moldova ultimele cercetări statistice au fost realizate în 2018, până la asta, Biroul Național de Statistică a realizat cercetări în 2016, 2015 și putem observa că nu se face prezentă o oarecare diferență între date. Totuși, dacă ne gândim că acestea sunt cifre ce provin din cazuri raportate de femeile care se adresează fie la poliție fie la organizațiile nonguvernamentale, fie au fost intervievate, fie au recunoscut, presupun că cifrele în realitate sunt mult mai mari. Astfel, în afara acestor date statistice, din toată interacțiunea pe care o am eu cu fetele și femeile îmi dau seama, fără date oficiale, că această cifră este mare”, spune Veronica.


De ce femeile rămân?


Este una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le întâlnim în societate cu referire la fenomenul violenței domestice, iar aici Veronica Teleucă ne asigură că există mulți factori care împiedică forța decizională a femeilor de a pleca.

Cauzele sunt multiple. Fiecare istorie își are specificul ei de abuz, dar în mare parte sunt câteva elemente comune. Există narativul cultural, sau povestea dominantă care la noi în societate spune că pentru o femeie este importantă familia, iar atmosfera în familie depinde doar de femeie, aceasta este educată că trebuie să mai tacă și să mai ofere de la ea, aceste credințe se refrâng asupra capacității femeii de a lua decizii”, zice Veronica.


„O femeie a fost omorâtă de partenerul ei, iar mama ei știa despre acest lucru, dar și despre faptul că aceasta suferea de violență domestică. Evident, reporterii au întrebat-o la un moment dat de ce a tăcut, la care răspunsul femeii a fost „ei, m-am gândit că, ca în oricare familie sunt scandaluri și cumva s-ar trece, s-a liniști, și apoi important copilul să aibă tată””, își amintește Veronica.


„Întrebarea „de ce femeile rămân” este una absolut legitimă, dar cumva parcă schimbăm accentele și iarăși punem responsabilitatea pe femeie. Așa că și aici trebuie să distingem corect, ca să nu o învinovățim din nou. Sunt multe cercetări psihiatrice care vorbesc despre sindromul femeii bătute sau sindromul neputinței învățate. Potrivit acestuia atunci când unei femei i se întâmplă un abuz, fizic, psihologic, ea își asumă vina pentru acest lucru, începe să se învinovățească, încearcă să găsească motivele acestui abuz în sine și atunci de fiecare dată comportamentule i se ajustează în dependență de starea și dorințele partenerului. După acest comportament, autonomia, puterea femeii de a lua decizii va scădea tot mai mult soldându-se cu lipsa de siguranță, frustrări și gânduri de blamare.

Apoi un alt motiv este că femeia suferă de un abuz din partea unui om care nu-i este străin. Victima este umilită, criticată, bătută, izolată de către un om cu care are o relație, o relație intimă, cu care are copii, pe care cândva l-a iubit, a făcut nuntă și ș-au jurat unul altuia dragoste până la bătrânețe. Victima trăiește alături de infractorul său. Astfel multe femei renunță să apeleze la instrumente legale pentru a scăpa de agresor aflând că în urma unei bătăi agresorul ar putea fi condamnat la ani buni de pușcărie. Adesea, victima este învăluită de sentimente de frică și de vină”, povestește specialista.


 

Cum recunoaștem un potențial agresor?

 

Din discuția pe care am avut-o cu Veronica am înțeles că este dificil să identifici un agresor, dar nu imposibil, chiar dacă acesta va încerca să-și mascheze adevăratele intenții.

„Toate relațiile când, încep, încep foarte frumos și trebuie să ținem cont că chiar și agresorii pot fi galanți și romantici, la început. Majoritatea agresorilor sunt persoane care manipulează foarte bine, cunosc foarte bine slăbiciunile femeilor, cunosc și simt de ce are nevoie femeia. Este important pentru o femeie să poată identifica un agresor, să știe mai întâi de toate să facă diferența între dragoste și control. Când cineva îți pășește peste hotarele tale personale, când îți dictează cum trebuie să te îmbraci, te sună excesiv, îți spune cu cine să nu comunici, îți ignoră deciziile, când te izolează, când începi să te temi să-ți spui părerea sunt primele, semne subtile că ar trebui să fii atentă. Toate acestea s-ar putea ulterior transforma în manipulare și control”, spune ea.

„Pe lângă faptul că este manipulator, cunoaște victima, îi cunoaște slăbiciunile și incertitudinile, este o persoană nesigură pe sine, cu foarte multe frustrări care, posibil, vine dintr-o familie, la fel, violentă. S-ar putea ca acesta să fie lipsit de abilități de comunicare, ar putea să nu fie foarte bine realizat și ar putea avea la rândul lui anumite frustrări personale”, zice specialista.


Conflict sau situație de violență?

 

Unde este limita și când un conflict sau o ceartă capătă caracteristicile unui act de violență, află mai jos ce spune în legătură cu acest aspect Veronica Teleucă.

„Conflictele sunt absolut normale pentru o relație umană. Atunci când apare un conflict există careva semne care fac diferența. Într-un conflict nu există o victimă și un agresor, sunt două părți care au păreri diferite. Într-o relație violentă este foarte clar cine este victima și agresorul, iar victima se confruntă mereu cu sentimentul de frică. Victima mereu se va teme să-și spună părerea, îi va fi frică de partener. Într-un conflict ordinar fiecare membru simte libertatea de a-și expune părerea, lucru care nu se întâmplă într-o relație agresor-victimă. O victimă va face tot posibilul ca să se muleze după personalitatea partenerului, să-l asculte, va face totul, numai să fie bine”, povestește specialista.


„Cazuri letale sunt și în Republica Moldova, pentru anii precedenți în mediu ar fi un număr de 32-34 de femei care au murit ca urmare a loviturilor corporale sau omorurilor intenționate de către parteneri.”


Ceea ce nu trebuie să uităm este că violența nu este doar cea care se manifestă în agresiune fizică. În lege avem indicat că există violența fizică, psihologică, sexuală, spirituală. Spre exemplu în cazul violenței sexuale, într-o relație de cuplu, unele femei ar putea fi expuse violului conjugal, femeile foarte rar recunosc că devin victime ale violenței sexuale, dar acestea trebuie să conștientizeze că, chiar și fiind într-o relație femeia nu este proprietatea partenerului”, accentuează ea.


Și victimele pot deveni agresori?


Veronica povestește că pentru orice victimă există o limită, o limită în care fie pleacă, fie se poate ajunge la astfel de consecințe care presupun o schimbare de rol.

O bună parte din femeile din penitenciarul de la Ruska care au fost condamnate pentru omor, au fost condamnate pentru omorul partenerilor. În cazul dat aceste femei sunt agresori, totodată când au fost făcut cercetări mai profunde a cazurilor acestor femei s-a identificat că aceste femei pe parcursul a multor ani au fost victime ale violenței. În cazul dat vorbim despre cum victima a devenit agresor. Dar cum s-a întâmplat acest lucru, de ce s-a întâmplat acest lucru, în ce moment victima s-a transformat agresor? Sunt niște aspecte care trebuie analizate. Există mereu o limită în care victima recunoaște că nu mai poate acel moment este unul de cotitură în care victima ori este într-o stare de maximă luciditate și pleacă sau dimpotrivă își ia rolul de agresor și ajunge să-și omoare partenerul”, povestește aceasta.


Ce schimbări a introdus pandemia în viața victimelor?


Toți avem de suferit în urma pandemiei cauzate de COVID-19, iar în unele familii din Republica Moldova situația este de-a dreptul tristă.

„În mod normal toată lumea este afectată de starea de pandemie. Mulți am avut un nivel sporit de anxietate, de frică, de nesiguranță, acestă realitate ne-a afectat psihic și psihologic. Aceste lucruri s-au întâmplat în orice familie, dar au fost mai puțin resimțite acolo unde oamenii sunt bine în familie, unde există o comunicare bună cu partenerul. Acolo unde deja existaseră semne de abuz sau relația a fost una abuzivă, o relație violentă, unde chiar și înainte de pandemie se întâmplau bătăi, umilințe, înjosiri, înjurături și scandaluri, pe fundalul situației pandemice lucrurile s-au agravat și mai mult, pandemia a intensificat toate aceste abuzuri. În majoritatea cazurilor în care femeile sunt în relații violente, acestea sunt controlate de către agresor, iar în situația de pandemie au și mai puțină flexibilitate de a suna, de a ieși afară, de a vorbi la telefon. Izolarea, lipsa unor canale de comunicare, nesiguranța, frica toate aceste lucruri au acutizat situația”, spune specialista.


Cine apără victima în Republica Moldova?


Totuși pe fundalul acestui portret sumbru al violenței domestice, îmbucurător este faptul că în Republica Moldova s-au elaborat un set de instrumente care vin în ajutorul victimei.

„Noi avem foarte multe legi, instrucțiuni, strategii, planuri, dar primul lucru care trebuie să-l facă o victimă care a suferit de un caz de violență este să sune la poliție la 112 sau la telefonul de încredere pentru femei „La Strada” 080088008 (acest număr este activ 24 din 24) unde va primi toate informațiile necesare. Mai sunt un șir de organizații care la fel îi pot veni victimei în ajutor, aceste organizații pot fi găsite accesând stopviolența.md, sugerează Veronica

„Instrumentele primare pe care le oferă statul sunt ordonanța de protecție și ordinul de restricție. Astfel, polițistul va veni la fața locului, va evalua situația și dacă există riscuri medii și mari pentru sănătatea și siguranța fizică, pentru viața femeilor și a copiilor, partenerul abuziv este scos din casă pentru un termen de 10 zile. În acest timp, el nu are voie să se apropie de victimă, să o contacteze până aceasta nu decide ce dorește să facă mai departe. În acest timp ea poate să se gândească dacă va merge mai departe prin tot sistemul de justiție, medical social sau nu. Apoi se acordă de către judecător ordonanța de protecție pe un termen de 3 luni care la fel presupune un set de restricții și este pedepsită penal”, a povestit coordonatoarea Coaliției Naționale „Viața fără Violență în Familie”, Veronica Teleucă.


Sursa: ea.md