August, 2018. Segiu Toma este genul de om pe care nu te saturi să-l asculți, de parcă ar fi o fântână din care cu nesaț bei apă rece pe timp de caniculă. Povestește calm, domol, sincer și chibzuit. Nu te intimidează prin cunoștințele sale, ci dimpotrivă, te încurajează să gândești, în orice fel e firesc pentru tine. Am ajuns la interviul cu președintele Institutului pentru Familie si Inițiative Sociale cu oarecare emoții, nu de alta, însă Sergiu Toma este psihoterapeut și un profesionist de la care puteam afla răspunsuri la foarte multe întrebări. Zis și făcut. Ce discuții am prins, vedeți în interviul de mai jos.
1. Spuneți-ne ce reprezintă Institutul pentru Familie și Initiative Sociale, cine l-a fondat și cu ce scop?
Organizația este abia la începuturi, a fost fondată în 2016 de către un grup de 6 psihologi și psihoterapeuți, inclusiv eu. Am decis să ne unim eforturile pentru a îmbunătăți relațiile de cupluri și de familie și să aducem un nou fler în țara noastră. În plus, avem și o curiozitate aparte de a lucra împreună. Profesia noastră presupune mai mult lucru individual, ne-am dorit să explorăm acest segment. Și se pare că nu am dat greș - activitatea comună aduce roade.
Toți șase suntem psihologi cu ani de experiență în spate, patru dintre noi au o specializare în psihoterapie sistemică de cupluri și familie și continuă să facă cursuri de formare și complementare în România.
2. Ce presupune titlul de Institut?
(Zâmbește de parcă ar fi intuit întrebarea) În activitatea noastră ne conducem după 3 obiective de bază. Primul este să avem o contribuție în dezvoltarea serviciilor de consiliere și psihoterapie. Al doilea este să consolidăm capacitățile parentale, adică să dezvoltăm abilitățile părinților în a-și exercita funcția lor. Și al treilea obiectiv ține de dezvoltarea unei platforme profesionale – a unei comunități de specialiști care lucrează în domeniul asistenței copilului și familiie (psihologi, asistenți sociali etc.) . Odată uniți, prin diverse instrumente, aceștia își vor consolida capacitățile, iar pentru asta noi desfășurăm mai multe activități de instruire continuă pentru profesioniștii din domeniu. Deci, ne axăm inclusiv pe educația și formarea colegilor de breaslă. De aceea suntem un institut. Deja am început să publicăm diverse materiale tematice, accesibile pe site-ul ifis.md, urmează să organizăm mai multe seminare și ateliere cu partenerii/colegii noștri din România, cu particiarea altor psihologi, psihoterapeuți etc. Nu în ultimul rând, vom planificăm o serie de cercetări aprofundate în domeniu. Deci, se pare că avem planuri mărețe.
3. Vă demotivează lipsa resurselor umane cu care se confruntă țara noastră? O întreb deși ,vădit, sunteți un om optimist.
Există într-adevăr o lipsă nu atât a psihologilor per se, cât a psihologilor care sunt gata să lucreze în condițiile actuale – salarii mici, etc. Noi suntem 6 angajați la IFIS și niciunul dintre noi nu este angajat full-time. Cum am putea soluționa această lipsă? Dificil de spus.
Menționez însă că activitatea noastră nu are un cadru legal după care să ne conducem, nu există un regulament sau etape de creștere profesională. Aceste lipsuri le întâlnim nu doar în domeniul nostru. Deci, adoptarea unor reguli de bază, crearea unei structuri - ar fi un pas în acest sens. Pentru mine activitatea în calitate de psiholog este o responsabilitate socială, însă nu toți sunt vizionari ca și mine.
4. Ce servicii oferiți la IFIS? Cu ce grupuri lucrați?
Ne-am propus să oferim servicii de consiliere și psihoterapie pentru copii și adulți care au trecut prin situații traumatice sau dificile. Acum suntem axați mai mult pe asistența adulților și cuplurilor - acei oameni care conviețuiesc sub același acoperiș și întâmpină mai multe dificultăți. Munca noastră este axată și pe asistența victimelor violenței în familie, aici facem evaluare psihologică, consiliere inviduală, terapie de grup. Ultimul grup țintă este direcționat la noi de către colegele de la @Centrul de Drept al Femeilor cu care conlucrăm pe acest segment. Totodată, în prezent suntem focusați să consolidăm capacitățile profesionale ale psihologilor, așa cum am menționat mai sus.Un alt aspect este că noi cercetăm și analizăm tipurile de probleme cu care se confruntă familiile. Avem o teorie numită cea a ciclului vieții de familii care confirmă că orice familie trece de-a lungul timpului prin etape firești. Și atunci când familia se ciocnește cu o problemă demonstrează că aceasta se află la o anumită etapă din acest ciclu. Deci, suntem într-o permanență dezvoltare și ne adaptăm la necesitățile care apar pe parcurs.
5. Cât de deschiși sunt moldovenii în privința consultațiilor de cuplu?
În general, spre bucuria mea, tendința este în creștere. Cei care vin la noi în mare parte ne cunosc deja ca specialiști în domeniu. Avem o abordare specifică și anume că problemele din familie se rezolvă atunci când toți membrii se implică în acest proces, spre exemplu depășirea depresiei, alcoolismului etc. Aceste tehnici sunt apreciate de către beneficiari și le câștigă încrederea.
6. Dacă ar fi să vorbim despre relații, cum ar trebui să le construim corect, fie cu copiii noștri, partenerii, prietenii, colegii, vecinii etc.? Ce stă la baza relațiilor?
Pentru ca să existe o stabilitate în relații trebuie să existe și flexibilitate. Explic de ce. Deși intrăm în relații cu presupuneri depre celălallt, ne dorim pe parcurs să creștem acel „să ne înțelegem”, însă fundamentul unei relații pesupune și o flexibilitate, acel „cine sunt eu astăzi este diferit de cine voi fi mâine”. Odată intrați într-o relație începem să ne transformăm și mulți nu acceptă sau nu conștientizează acest lucru. Spre exemplu, după căsătorie indivizii cred că atitudinea partenerului(ei) nu se va schimba pe parcurs și stau montați pe această idee. De ce? Pentru că oamenii au nevoie de ceritudine și siguranță personală. Pentru că schimbarea unui partener presupune și schimbarea celuilalt și nu toți sunt deschiși la aceste mutări emoționale. Și aici se produce acel erro flash. Ne vedem pe noi înșine ca pe niște copaci într-o relație, dacă ne-am vedea mai flexibili atunci lucrurile s-ar schimba. Vorbeam mai sus despre ciclurile în familie.... Orice etapă, fie apariția primului copil, celui de-al doilea, de-al treilea, neapariția acestuia, moartea cuiva, lupta cu o boală etc. presupune o schimbare în familie pentru toți mebrii. Și aici subliniez cât de necesar este să fim flexibili.
7. Cum ne menținem igiena emoțională?
(Foarte gânditor) În primul rând ar fi să dedicăm timp, fie și periodic, propriei persoane. În acest timp ar fi bine să reflectăm asupra relațiilor pe care le avem, a simțurilor noastre. Să conștientizăm ce ne dorim să schimbăm la etapa în care suntem. Și cheița de aur este să cerem ajutor specialiștilor atunci când nu avem capacități de a ne descurca individual. Nu în ultimul rând, rezultatul final trebuie menținut pentru a nu repeta la nesfârșit acest ciclu.Să știți că eu exact același lucru îl fac, în fiecare dimineață îmi dedic o oră doar mie. Și pentru mine aceasta înseamnă să am grijă de mine și starea mea emoțională.
8. Ce mesaje aveți pentru părinții care îndrăznesc să-și lovească/abuzeze copii, acei oameni care nu realizează că copilul este o personalitate în dezvoltare care nesecită susținere?
Mulți dintre părinți consideră că dețin o putere și au voie să facă un rău în scop bun. Și copiii la rândul lor, ajunși la maturitate, ajung să creadă acești părinți – precum că acea palmă la fund le-a fost educativă. Absolut greșit. Este doar o justificare a unui abuz. E un subiect delicat. Mulți părinți care au 2-3 facultăți în spate își abuzează conștient copiii. Eu am un mesaj simplu: nu aveți voie, abuzul se pdepsește prin lege!
9. Cum credeți, e în natura umană să construim relații? Dacă da, în ce moment s-au pierdut aceste capacități?
Noi, ființele umane, ne naștem din relații și suntem imediat programați pentru acestea. Nu există oameni care nu sunt în relații, chiar dacă sunt în singurătate. Chiar și atunci, suntem mai mult într-o relație cu noi înșine decât cu cei din jur. Și asta tot relație se numește. În relațiile noastre se află majoritatea resurselor noastre de care noi nu suntem conștienți. Încercați să vă autodescoperiți ca să vedeți ce capacități ascundeți.
10. Ce vă ține acasă, cu această funcție? În contextul migrației din țara noastră...
Am două motive. Primul ar că nu aș accepta ca să fiu mai puțin util în altă parte decât sunt aici. Profesia mea presupune o responsabilitate de care sunt atașat. Al doilea motiv este că încă mai am speranță și optimism, că mai pot trăi bine în aceast țară. Deși, vă destăinui că am avut suficiente propuneri de a pleca peste hotarele țării. Apropo, din perspectiva stabilității și flexibilității... lucrurile se pot schimba la mine în viață, pe moment însă arată astfel.
