Pe dna Olga Patlatii, președinta Asociației Obstești „Onoarea și Drepturile Femeii Contemporane” din Bălți, am cunoscut-o cu ceva timp în urmă, apreciind-o ca fiind un om sufletist, sensibil și implicat în ceea ce face. Am prins-o într-o dimineață de iulie la Chișinău, la un ceai verde servit cu prăjituri delicioase. Abia așteptam să aflu mai multe despre organizația din Bălți pe care o conduce și activitatea pe care o desfășoară. Vădit emoționată pentru interviu, dna Patlatii mi-a zâmbit politicos. Am apăsat butonul rec al reportofonului și cuvintele au curs gârlă.
Iunie, 2018. Într-o zi de iunie cu iz de tei și zmeură am ajuns la Hâncești, la Centrul Maternal ”Pro-Femina” din Hîncești, unde am avut o discuție cu directoarea instituției, dna Buza Liliana. Centrul este amplasat lângă spitalul raional, într-o clădire mare și răcoroasă, unde am putut să mă răcoresc și să-mi trag sufletul după drum. Chiar de la ușă am fost întâmpinată de câțiva copii zglobii – beneficiari ai centrului, care au sărit să mă îmbrățișeze (un moment dulce și emoționant). Cu aceste emoții am dat start interviului lunii cireșar. Vedeți mai jos ce discuție sinceră am prins.
Centrul vechi al Chișinăului ascunde ogrăzi cu case vechi și cochete, cărări scurte, verdeață proaspătă și miros de flori de salcâm pe care doar în luna mai îl putem simți. Într-un astfel de loc de poveste se află și sediul Centrul Internaţional "La Strada", peste pragul căruia am pășit pentru a sta de vorbă cu Daniella Misail-Nichitin, directoare programe femei în cadrul centrului. Cu siguranță „La Strada” este o organizație de care ați mai auzit. Însă cunoașteți oare ce istorie ascunde în spate și ce proiecte active are astăzi? Dacă nu, atunci interviul de mai jos vine să vă ofere mai multă informație.
Peste pragul centrului RCTV Memoria a m pășit cu emoții deosebite mai ales pentru că fenomenul torturii îmi este oarecum străin, ca și pentru mulți alții dealtfel, dar și pentru că RCTV Memoria este unicul centru de reabilitare compresivă a victimelor torturii și altor forme de violență, a persoanelor trecute prin traume extreme din țara noastră. Dna Ludmila Popovici , directoarea executivă a centrului, m-a întâlnit prietenos și mi-a făcut turul centrului. Aici am dat cu ochii de câțiva voluntari veniți de peste hotare. Printre cuvinte, dna Ludmila mi-a spus că centrul găzduiește voluntari în fiecare an, și că aceștia fac o muncă considerabilă. Am rămas încântată de această veste și pe această notă am dat startul interviului. Vedeți mai jos ce-a ieșit.
Martie 2018. Pe zăpadă și frig am ajuns tocmai la Drochia pentru a o cunoaște pe Ina Gradinaru care deja de 7 ani activează la Centrul maternal „Ariadna”. Am găsit un centru de gospodari, curat, primitor, cu toate puse bine la punct. Pe durata interviului, dna Ina se retrăgea pentru câteva clipe pentru a verifica dacă totul se deafășoară așa cum trebuie să fie. Această străduință asiduă m-a dus cu gândul la acele familii de la țară curate la suflet și la chip – o comoară pentru neamul nostru. Mai jos vedeți cu ce întrbări am provocat-o pe dna Ina Grădinaru.
Februarie 2018. La sediul Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii... am ajuns într-o după amiază înnorată, rece și cu lapoviță. Îndeosebi m-am bucurat să-i pășesc pragul pentru a sta la dos și călduț. Am găsit un centru foarte bine aranjat, unde fiecare muncea în birouri iar eu, ca și vizitator, nu aveam de unde să știu ce se întâmplă după uși. Am așteptat așa cuminte pe canapea să-mi vină și mie rândul. Aici o fetiță zveltă, cu o adiere inocentă, a intrat în vorbă cu mine. Micuța își aștepta și ea cuminte rândul la psiholog și-mi destăinuise că vine în fiecare săptămână aici. După plecarea copilei, am fost invitată într-o sală spațioasă și luminoasă ce avea un perete plin de fotografii și baloane, unde am avut o discuție prietenoasă cu Daniela Simboteanu, psiholog, expertă în domeniul protecției copilului, fondatoarea CNPAC .
Ianuarie 2018. Am ajuns la Centrul de Drept al Feme pe lapoviță și ninsori, într-o după-amiază de gerar, așa cum mulți dintre noi o așteaptă. Mi-am scuturat haina de zăpadă, mi-am șters palmele de obrajii pișcați de vânt și am pășit pragul acestei organizații. Pe loc m-am gândit că scopul meu de a fi aici e atât de diferit, comparativ cu al altor femei. Așa am dat start discuției cu Eleonora Grosu, coordonator programe, Centrul de Drept al Femeilor.
Decembrie 2017. Luna decembrie este perioada când tragem linia să vedem ce am realizat și ce mai avem de făcut pentru anul care vine. Am decis să dedic acest interviu colegilor de la Promo-LEX care în acest an au marcat 15 ani de activitate – o perioadă lungă, zic eu, pentru cei care luptă pentru drepturile omului. Cu aceste gânduri am pășit în ospeție la colegii mei, iar jurista Lilia Potâng a fost cea care m-a întâlnit cu prietenie și amabilitate. Am inclus reportofonul, m-am înarmat cu camera foto și cu întrebări. Vedeți mai jos ce a ieșit!
Noiembrie 2017. În zi cenușie de noiembrie am intrat pe poarta centrului pentru a găsi o clădire destul de mare, îngrijită, cu gospodari la casă, cum s-ar zice. Mi-a bucurat ochii îndeosebi grădina din față cu trandafiri țanțoși, înalți până la umăr și încă înfloriți. Dna Tatiana mă aștepta - îmi făcea cu mâna să intru mai repede, nu de alta, era vânt afară. Ne-am așezat ambele la masa ei de lucru și am așa am început interviul lunii noiembrie cu Osadci Tatiana, directoare Centrul Maternal „Pro Familia” din Căuşeni.
Octombrie 2017. Interviul cu dna Zavidei Oxana directoare, Centrul de ajutor social al femeii și familiei „Stimul”, l-am făcut în incinta fostului gimnaziu din orașul Ocnița, o clădire impunătoare, rece, plafonată și practic abandonată. Chiar și în aceste condiții am reușit să am un dialog călduros, ca să aflu mai multe despre această organizație de la nordul țării ce luptă cu fenomenul violenței domestice.