I.Convenția Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.(Convenția de la Istanbul) a fost adoptată în 2011 de Consiliul Europei, organizaţie care protejează drepturile omului, democraţia şi statul de drept, şi care reuneşte 47 de state membre. Este tratatul internaţional cel mai cuprinzător care abordează această gravă violare a drepturilor omului.

Ce îşi propune?
Protejarea femeilor împotriva tuturor formelor de violență și prevenirea, încriminarea și eliminarea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice; contribuția la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, promovarea egalității între femei și bărbați și emanciparea femeilor; protejarea și sprijinirea tuturor victimelor violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.
Pe cine priveşte?

Sub incidenţa convenţiei intră femei şi fete din orice mediu social, indiferent de vârstă, rasă, religie, origine socială, statut de migrant sau orientare sexuală. Statele sunt totodată încurajate să aplice convenţia şi altor victime ale violenţei domestice, precum bărbaţi, copii şi bătrâni.

Ce obligaţii revin statelor? 

Convenţia le cere statelor părți să încrimineze ori să sancționeze în alt fel următoarele fapte: violenţa domestică (fizică, sexuală, psihică ori economică); urmărirea; violenţa sexuală, inclusiv violul; hărţuirea sexuală; căsătoria forţată; mutilarea genitală a femeilor; avortul şi sterilizarea forţată. Făptuitorul va primi o pedeapsă mai severă dacă victima este soţia, partenerul de viaţă sau un membru de familie

Convenţia este o chemare adresată societăţii, în special bărbaţilor şi tinerilor, să-şi modifice atitudinea. În esenţă, convenţia constituie o nouă chemare la egalitate între femei și bărbați, întrucât violenţa împotriva femeilor este adânc înrădăcinată în inegalitatea dintre femei şi bărbaţi în cadrul societăţii şi este perpetuată de o cultură a intoleranţei şi a negării.

Sursa text AICI.
Descarcă leaflet AICI

II. Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) este unul dintre cele mai importante documente ale ONU referitoare la drepturile femeii.

Prin acest document statele-părți condamnă discriminarea față de femei sub orice formă și își asumă responsabilitatea de a adopta măsurile necesare pentru eliminarea acestei discriminări sub toate formele și manifestările ei. Convenția CEDAW este un standard universal pentru protecția drepturilor femeilor din lume. Acesta a fost adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1979 și până în prezent a fost ratificată de aproape toate țările, în unele - cu anumite rezerve. Conform Convenției, discriminarea față de femei vizează orice diferențiere, excludere sau restricție bazată pe sex, care are drept efect sau scop să compromită ori să anihileze recunoașterea, beneficiul și exercitarea de către femei, indiferent de starea lor matrimonială, pe baza egalității dintre bărbat și femeie, a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în domeniile politic, economic, social, cultural și civil sau în orice alt domeniu.

III. Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cunoscută și sub denumirea de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este un catalog al drepturilor fundamentale elaborat de Consiliul Europei, semnat pe 4 noiembrie 1950 la Roma și intrat în vigoare pe 3 septembrie 1953. Convenția a fost ratificată de cvasi-totalitatea statelor membre ale Consiliului Europei, este una dintre construcțiile cele mai noi ale sistemului instituțional internațional. Convenția și protocoalele sale adiționale apără mai multe drepturi și libertăți fundamentale ce au ca titulari persoane fizice, privite individual, sau diverse entități sociale, cu excepția oricăror structuri statale.

Această convenție stabilește pentru țările părtașe un control supranațional al drepturilor omului. Procedura foarte complexă se organizează în jurul a două instanțe:

- Comisia Europeană a Drepturilor Omului este alcătuită din același număr de juriști ca și cel al statelor care au ratificat Convenția și din persoane independente. Comisia poate fi sesizată prin unul dintre statele membre care denunță „orice nerespectare a deciziilor convenției", fie printr-o reclamație individuală.

- Curtea Europeană a Drepturilor Omului care este formată din același număr de avocați ca și al statelor membre din Consiliul Europei, poate fi sesizată în termen de trei luni de la transmiterea raportului, fie de Comisie, orice stat implicat sau indivizii reclamați. Competența contencioasă a Curții nu se exercită decât față de statele care au acceptat-o ca obligatorie de drept. Curtea dă sentințe definitive. În cazul în care Curtea nu este sesizată, Comitetului de Miniștri îi revine dreptul de a decide asupra violării invocate.

Republica Moldova a semnat Convenţia la 13 iulie 1995. Ea a intrat în vigoare pentru Moldova la 12 septembrie 1997.