Dacă nu te simți în siguranță la domiciliu, poți solicita plasament temporar gratuit centrelor care prestează servicii de plasament victimelor violenței în familie. De asemenea, centrele îți vor oferi consultanță, sau alte servicii pentru rezolvarea situației tale (asistență psihologică, juridică, angajare în câmpul muncii etc). Pentru securitatea ta, serviciile care îți vor fi oferite, vor fi confidențiale, inclusiv, locul aflării tale. Poți solicita plasament temporar la următoarele centre:

• Centrul de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor, Chişinău. Tel.: (+373 22) 55 30 42: (+373 22) 55 84 41;

• Asociația împotriva Violenței „Casa Mărioarei”, Chişinău. Tel.: (+373 22) 72 58 61;

• Centrul maternal „Ariadna”, Drochia. Tel.: (+373 252) 20 308 Tel.: +373 252 21 032;

• AO „Centrul de Criză Familială „Sotis””, Bălţi. Tel.: (+373 231) 92 541;
• Centrul de Plasament Temporar pentru Copii, Bălți. Tel.: ( +373 231) 71003;
• Centrul raional Maternal „Pro-Femina”, Hînceşti. Tel: (+373 269) 23 364; ( +373 269) 22 934;
• Centrul Maternal „Pro Familia”, Căuşeni. Tel: (+373 243) 26 975; ( +373 243) 26 835;
• Centrul Maternal, Cahul. Tel.: (+373 299) 44 080.

Totodată, ai posibilitatea să soliciți instanței de judecată instituirea măsurilor de protecție în favoarea ta, inclusiv, obligarea agresorului să părăsească temporar (pe o perioadă de maxim 90 de zile) domiciliul comun. Pentru aceasta urmează să depui o cerere cu privire la eliberarea ordonanței de protecție în instanța de judecată. Judecătorul se va pronunța în termen de maximum 24 de ore asupra cererii și va dispune admiterea/respingerea cererii victimei.

Pentru vătămarea neînsemnată a integrităţii corporale, agresorul urmează a fi pedepsi cu muncă neremunerată în folosul comunităţii, de la 40, la 60 de ore, sau cu arest contravenţional de la 7, la 15 zile (art. 78/1 Cod Contravenţional). Dacă actele de violenţă în familie au provocat victimei vătămare uşoară medie sau gravă a integrităţii corporale, sau a sănătăţii, au provocat decesul victimei, sau au determinat victima la sinucidere sau la tentativă de sinucidere, agresorul va fi tras la răspundere penală (art. 201/1 Cod Penal).

Pentru nerespectarea ordonanţei de protecţie, agresorul va fi sancţionat cu muncă neremunerată în folosul comunităţii, de la 160, la 200 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani (art. 320 Cod Penal).

• Vreau să divorțez, ce trebuie să fac?
• Ce să fac dacă avem în comun copii minori?
• Cum va fi partajată proprietatea comună?
• Care vor fi procedurile în fața instnței de judecată?
• Care sunt cheltuielile de judecată? 

Vreau să divorțez, ce trebuie să fac?

Aveți posibilitatea să divorțați, utilizând calea administrativă, ori cea judecătorească: 

Calea administrativă presupune înregistrarea divorțului la oficiul de stare civilă.  În acest caz, puteți divorța prin depunerea unei cereri-tip la oficiul stare civilă, doar dacă:

- există un acord comun între soț privind desfacerea căsătoriei;

- nu aveți copii minori în comun sau nu ați înfiat în comun copii;

- nu aveți avere comună, sau aveți un acord privind împărțirea averii;

- nu există litigii privind întreținerea copiilor, sau a soțului inapt de muncă.

Căsătoria poate fi desfăcută pe cale administrativă la cererea unuia dintre soți, dacă celălalt a fost declarat incapabil; a fost declarat dispărut; a fost condamnat la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani.

Unde pot depune cererea?

Cererea privind desfacerea căsătoriei, în baza declaraţiei comune a soţilor, se depune la oficiul stare civilă în a cărui rază teritorială se află domiciliul unuia dintre soţi, sau unde a fost înregistrată căsătoria.

Cât durează procedura?

Desfacerea căsătoriei şi eliberarea certificatului de divorţ au loc după expirarea termenului de 1 lună din  ziua depunerii cererii de divorţ.

• Cererea privind desfacerea căsătoriei, în baza declaraţiei comune a soţilor (F-19D);
• actele de identitate;
• certificatul de căsătorie;
• certificatul de la locul de trai, eliberat de una dintre instituţiile de exploatare a locuinţelor (cooperativa de construcţie a locuinţelor, asociaţia de proprietări a locuinţelor privatizate, sau întreprinderea municipală (orăşenească) de gestionare a fondului locativ), sau de primăria satului, comunei sau oraşului - prin care se confirmă că soţii nu au copii minori comuni şi/sau declaraţia pe proprie răspundere că nu au copii minori comuni;
• confirmarea achitării taxei de stat – 100 lei (se prezintă în ziua înregistrării divorţului);
• confirmarea achitării serviciilor prestate de oficiul stare civilă – 100 lei separat pentru fiecare dintre soţi.

Pentru mai multe informații puteți accesa:

http://www.stare-civila.gov.md/ro/pages/divort-inregistrarea

Ce să fac dacă avem în comun copii minori?

Dacă aveți în comun copii minori, există litigii privitor la stabilirea domiciliului lor, plata pensiei de întreținere a copiilor minori, plata pensiei de întreținere a soțului inapt de muncă, există litigii privind împărțirea averii, sau, pur și simplu, dacă soțul nu vă dă acordul la divorț, aveți dreptul să vă adresați în instanța de judecată pentru a solicita divorțul, stabilirea domiciliului copiilor și încasarea pensiei de întreținere.

Pentru a vă adresa în instanța de judecată, trebuie să depuneți o cerere privind desfacerea căsătoriei. Dacă aveți copii minori, puteți solicita, prin aceeași cerere, stabilirea domiciliului copiilor minori la domiciliul dumneavoastră și încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori din contul pârâtului.

La cerere se anexează în mod obligatoriu:

• copia buletinului de identitate;
• originalul + copia certificatului de căsătorie;
• copia certificatelor de naștere ale copiilor;
• dacă există, se anexează și dovezile care confirmă faptele descrise în cerere;
• dovada achitării taxei de stat - 40 lei prima căsătorie, 100 lei - a doua căsătorie.

Care este procedura în fața instanței de judecată?

După depunerea cererii, Instanța de judecată va înștiința părțile printr-o încheiere privind punerea pe rol a cererii și stabilirea datei și orei primei ședințe de judecată. În cerere indicați adresa dumneavoastră și a soțului dumneavoastră, de corespondență. Încheierea și citația vor fi expediate la adresa indicată. Astfel, ambii soți vor fi înștiințați despre data și locul primei ședințe de judecată. 

Prezența ambilor soți la prima ședință este obligatorie. Neprezentarea nemotivată determină instanța de judecată să amâne procesul pentru o altă zi. Dacă, în procesul examinării cererii de desfacere a căsătoriei, unul dintre soţi nu-şi dă acordul la divorţ, instanţa judecătorească va amâna examinarea cauzei, stabilind un termen de împăcare de la o lună, la 6 luni, cu excepţia cauzelor de divorţ pornite pe motivul violenţei în familie, confirmate prin probe. Dacă măsurile de împăcare nu au dat efecte şi soţii continuă să insiste asupra divorţului, instanţa judecătorească va satisface cererea respectivă.

Dacă în procesul de divorț este solicitată stabilirea domiciliului copiilor și obligarea la plata pensiei de întreținere a copiilor minori, Instanța urmează să stabilească cu cine vor rămâne copii, ținând cont de interesul superior al lor. Pentru a constata acest fapt, instanța de judecată atrage în proces serviciul pentru protecția drepturilor copilului din raza de circumscripție. Aceasta urmează să se expună asupra condițiilor de trai ale părinților, precum și a capacităților acestora de a-și întreține copii.

Cheltuielile de judecată sunt plata taxei de stat pentru procedura de divorț, care este de 40 de lei dacă este prima căsătorie, sau 100 lei dacă este doua căsătorie. Instanța de Judecată pune pe seama părților plata taxei pentru eliberarea certificatului de divorț. Acțiunile de stabilirea domiciliului copilului minor și stabilirea pensiei de întreținere a copilului minor sunt scutite de plata taxei de stat.

PROPRIETATEA COMUNĂ ÎN DEVĂLMĂȘIE

În conformitate cu art. 20 din Codul Familiei, toată averea care este dobândită de către soți în perioada căsătoriei, se supune regimului proprietății comune în devălmășie.

Care bunuri pot fi supuse regimului proprietății comune în devălmășie?

Proprietate în devălmășie sunt bunurile procurate din contul:

a) veniturilor obţinute de fiecare dintre soţi din: activitatea de muncă; activitatea de întreprinzător; activitatea intelectuală;

b) premiilor, indemnizaţiilor şi altor plăţi, cu excepţia celor care au un caracter de compensare (ajutor material, despăgubire pentru vătămarea sănătăţii etc.);

c) altor mijloace comune.

De asemenea, în calitate de proprietate comună în devălmăşie a soţilor, sunt considerate bunurile mobile şi imobile, valorile mobiliare, depunerile şi cotele de participaţie în capitalul social din instituţiile financiare sau societăţile comerciale, care au fost construite, constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum şi alte bunuri dobândite în timpul căsătoriei, chiar dacă sunt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soţi.

Dreptul la proprietate în devălmăşie se extinde şi asupra soţului care nu a avut un venit propriu, fiind ocupat cu gospodăria casnică, cu educaţia copiilor, sau din alte motive temeinice.

Bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi până la încheierea căsătoriei şi bunurile primite în dar, obţinute prin moştenire, sau în baza altor convenţii gratuite de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei, sunt proprietate personală a fiecăruia dintre soţi. Lucrurile de uz personal (îmbrăcămintea, încălţămintea şi alte obiecte), cu excepţia bijuteriilor de preţ şi altor obiecte de lux, sunt proprietate personală a soţului care le foloseşte, indiferent de timpul şi modul de dobândire.

Soţii, de comun acord, posedă, folosesc şi dispun de bunurile comune. Nici unul dintre soți nu este în drept să interzică sau să îngrădească celuilalt soț dreptul de a poseda și folosi aceste bunuri. În același timp, bunurile înregistrate ca proprietate comună în devălmășie, pot fi înstrăinate doar cu acordul ambilor soți. Orice act de transmitere a dreptului de proprietate asupra bunurilor, fără acordul unuia dintre soți, este lovit de nulitate și poate fi contestat în instanța de judecată. Niciunul dintre soţi nu poate, fără consimţămîntul expres al celuilalt, să rezilieze contractul de închiriere a spaţiului de locuit, să înstrăineze casa sau apartamentul, ori să limiteze prin acte juridice dreptul la locuinţă al celuilalt soţ.

Proprietatea în devălmăşie poate fi împărţită în baza acordului dintre soţi. Totuși, în caz de neînţelegere, determinarea cotei-părţi a fiecărui soţ în proprietatea în devălmăşie, precum şi împărţirea acesteia în natură, se face pe cale judecătorească.

Împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor poate fi făcută, atât în timpul căsătoriei, cât şi după desfacerea ei, la cererea oricăruia dintre soţi. Dacă bunurile comune au fost împărţite în timpul căsătoriei, acestea devin bunuri personale ale soţilor, iar bunurile care nu au fost împărţite, precum şi bunurile dobândite ulterior de către soţi, sunt proprietate în devălmăşie a acestora.

La împărţirea proprietăţii în devălmăşie, instanţa judecătorească, la cererea soţilor, stabileşte bunurile ce urmează să fie transmise fiecăruia dintre ei. Dacă unuia dintre soţi îi sunt transmise bunuri care depăşesc cota ce-i revine, celuilalt soţ i se poate stabili o compensaţie bănească sau de altă natură. La împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor, datoriile comune se împart între ei proporţional cotelor-părţi ce le-au fost repartizate.

Pentru împărţirea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, a căror căsătorie a fost desfăcută, legea stabileşte un termen de prescripţie general de 3 ani.

Instanţa judecătorească este în drept să diferenţieze cotele-părţi în proprietatea în devălmăşie a soţilor, ţinând cont de interesele copiilor minori.

Bunurile procurate pentru copiii minori (îmbrăcăminte, încălţăminte, rechizite şcolare, instrumente muzicale, jucării etc.) se transmit gratuit soţului împreună cu care locuiesc copiii.  Depunerile făcute de soţi pe numele copiilor lor minori sunt proprietate a copiilor şi nu se iau în considerație la partaj.

Legea nu stabilește expres un termen privind soluționarea acestui tip de litigii. În aceste condiții, instanța va ține cont de un termen rezonabil, luând în considerație atitudinea părților față de soluționarea litigiului.

Taxa de stat pentru depunerea acțiunii legate de partajul averii se calculează în dependență de valoarea proprietății comune în devălmășie, și anume, 3% din valoarea acesteia, dar nu mai puțin de 150 lei.